Am ajuns în India. Era visul meu să merg acolo încă de când am citit Maytreyi și Dragostea nu moare. E prima dată când mă întorc de undeva și nu am o altă destinație în minte. De fapt, am dar e tot în India.
A durat mult până să ajung acolo pentru că m-am lovit de toate informațiile false care circulă aici despre locul ăla. Începând cu vaccinurile. Nici nu voiam să aud despre idea de a-mi face vreun vaccin iar soțul meu nu voia să audă despre un drum acolo fără vaccin. Am plecat într-un circuit în triunghiul de aur cu Karpaten. În mod normal ne facem noi excursiile și evităm agențiile din același motiv pentru care europenii nu merg în India: snobism și ignoranță. A fost cea mai bună alegere pentru că am reușit nu doar să vizităm o mulțime de obiective ci și să cunoaștem și să înțelegem cultura indiană datorită ghizilor care ne-au însoțit pe tot parcursul circuitului.
Despre obiectivele vizitate nu voi vorbi aici. Sunt deja o mulțime de articole despre fiecare în parte. Pot doar să spun că merită vizitate și că sunt, multe dintre ele, bijuterii arhitectonice, dovada lucrului manual și migălos. Vreau însă să atrag atenția asupra altor lucruri care ne speriau înainte să ajungem acolo.
Mancarea. Este delicioasă fără excepție. Exagerez… oamenii ăștia nu știu nimic despre deserturi. În rest, absolut tot ce am mâncat a fost o desfătare pentru papilele gustative. Mitul ăla cu mâncarea iute nu este adevărat. Nu, nu am mâncat doar în locuri pentru străini. Am mâncat și la restaurante indiene tradiționale și la food cort la mall exact ceea ce mâncau și indienii. Mâncarea este condimentată dar nu iute, adică nu e genul ăla de iute care îți taie respirația. E genul ăla care te face să vrei mai mult. Exact ca și atunci când descoperi ceva dar știi că mai ai multe de învățat. A da, și am mâncat carne. E safe!
Medicamente. Mi-am ocupat un sfert din bagaj cu medicamente și nu am avut nevoie nici măcar de un ibuprofen. Mă temeam că multitudinea de alergii de care sufăr nu îmi vor permite să am un concediu plăcut. Nu am strănutat nici măcar o dată. Țânțarii m-au ciuruit într-o seară când stăteam la piscină dar nu am făcut febră galbenă, roșie, verde sau vreo altă culoare. Și apropo de prima și cea mai mare îngrijorare. Nu, nu ne-am făcut nici un vaccin și mă bucur pentru decizia asta.
Mizeria. Depinde ce vrei să vezi. Dacă te face să te simți mai bine să te uiți la mizerie când sunt atât de multe lucruri frumoase de observat… go for it. Dacă vrei să pierzi minutele prețioase de acolo criticând poți face asta. Dar poți face ceva care te va face să te simți mai aproape de Dumnezeu – spuse o persoană deloc religioasă. Poți privi cum oamenii ies pe stradă să hrănească animalele abandonate. Nu cu resturi ci cu mâncare bună. Poți privi oamenii care se claxonează în trafic din grijă unul pentru celălalt, fără înjurători și cu frunțile senine. Poți vedea ce relație frumoasă au oamenii cu natura, cu animalele și între ei. Îți poți interescta privirea cu un străin complet care brusc îți zâmbește. Străzile sunt pline de oameni fascinanți, de culori, de viață și de libertate. Nu m-am simțit mai liberă în nici un alt loc. Da, există mizerie pe stradă dar îți promit că dacă mergi acolo cu mintea deschisă din a doua zi nu o vei mai observa deloc.
Dar întorcându-ne la ce am vizitat aici, în afara obiectivelor turistice incluse în circuitul Karpaten, am fost la câteva cooperative artizanale. Oamenii ăștia creează și acum covoare manual. E o munca enormă la care lucrează de obicei trei persoane: unul care țese un model la război, unul care tunde covorul după ce e complet și unul care îl spală. Am văzut cum se prelucrează pietrele prețioase, cum se imprimă textilele manual, am descoperit arta broderiei și ceea ce m-a fascinat cel mai mult, am văzut cum se prelucrează marmura prin încrustări de pietre prețioase în diverse forme și modele complexe. Așa a fost decorat Taj Mahal-ul. Automatizarea are beneficiile ei însă lucrul manual continuă să fie o artă care se păstrează în India.
După vacanța asta am înțeles de ce se spune că India e o experiență și nu doar o destinație. E o cultură complet diferită cu multe principii sănătoase, cu altele pe care nu le-aș putea accepta dar pe care le-am înțeles și multe altele care ne pot servi drept exemplu. Mai rămân multe de descoperit… într-o vacanță viitoare pe care abia o aștept.
Leave A Comment