Despre hemoragia de personal din Timisoara

Ciudat cum nu auzi la știrile cele mai importante ale zilei nimic despre asta. Niciodată! In schimb aud despre criza de personal in rândul tuturor cunoscuților mei angajatori. Care e de fapt situația forței de munca in Timisoara?

Sunt prea multe firme sau prea putini oameni? Rata șomajului in județ este 1,08% iar in Timisoara sunt in jur de 1000 de șomeri înregistrați.

Doar pe eJobs sunt disponibile 5600 de locuri de munca in acest moment. Presupunând ca toți șomerii s-ar angaja tot nu s-ar rezolva situația. Sa nu mai vorbim despre faptul ca aceste statistici se referă strict la cetățenii cu rezidenta in Timisoara ceea ce inseamna ca nu reflecta realitatea intru totul.

Dar care sunt repercursiunile acestei crize de personal resimțite de către angajatori?

Pe lângă faptul ca mulți dintre ei nu își pot desfășura activitatea la capacitate maxima (sa nu mai vorbim despre extindere) acești angajatori sunt practic “la mila” angajaților.

Aceștia din urma, simțind care este valoarea lor, profita in repetate rânduri forțând angajatorul sa acorde beneficii salariale sporite, sunt mult mai puțin responsabili in taskurile zilnice și schimba joburile ca pe ciorapi, la orice mică neplăcere intervine la locul de munca.

Bineînțeles ca ma refer aici la un anumit procent din totalul de forța de munca timișoareana, exact procentul pentru care se bat toți angajatorii. Aceasta bucata din piața care migrează de la un job la altul si navighează in deriva și fără prea mare responsabilitate, este ca o placinta cu putine felii pe care și-o doresc mult mai mulți copii.

Ceilalți angajați, cei serioși și muncitori ajung sa suporte și ei efectele crizei de personal fiind inevitabil nevoiți sa acopere și parte di taskurile persoanelor lipsa, fapt care ii obosește și in final ajunge sa fie ineficienta aceasta strategie de criza.

O alta categorie de oameni care suferă de pe urma acestei crize este cea a consumatorilor, a clientilor firmelor cu deficit de personal care sunt nevoiți sa accepte o calitate mai redusă a serviciilor.

Si iată cum ne învârtim intr-un cerc vicios. Cercul inițial trebuia sa fie ceva de genul: angajatul fericit îl face pe client fericit care la rândul sau îl face pe antreprenor fericit care la rândul sau plătește angajatul și extinde afacerea.

Cercul actual este: angajatul nepăsător il supăra pe client care nu-i plătește antreprenorului care la rândul sau nu poate oferi vila, mașina și piscina angajatului așa cum visează acesta.

Ceea ce mi se pare Ciudat la bucata dinamica a pieței este inconstienta globală de care dau dovada atunci când lansează niște prententii  absurde, ei fiind complet useless pentru companie in primele săptămâni/luni, timp in care trebuie doar sa învețe, ceea ce inseamna ca nu produc nimic ci doar consuma.

In multe dintre cazuri soluțiile par sa vina din Serbia, Ucraina și Moldova însă chiar și așa sunt tot insuficiente.

Si in acest context ma întreb retoric si nu numai: care ar fi soluția pentru a găsi oameni serioși cu care măcar poți păstra o calitate ridicată a serviciilor dacă nu sa te și extinzi?

 

By |2018-09-19T16:35:53+00:00octombrie 15th, 2017|Marketing|0 Comments

About the Author:

Leave A Comment