Ma întorc la tine

Prefață: Acest articol este musai de citit pe muzica ce îl însoțește prin link-uri.

Anul trecut în plină vară eram într-o delegație la București. Era destul de neplacut să vii din provincie și să conduci pe asfaltul încins din capitală câteva zile la rând. Îmi era atât de dor de mare încât abia așteptam să îmi termin treaba și să urc pe Autostrada Soarelui. Floarea soarelui de pe marginea drumului, muzica tare și compania plăcută (a iubitului meu) îmi creșteau sentimentul de nerăbdare cu fiecare kilometru parcurs. Abia așteptam să ajung la Constanța pe faleză. Apropo, e singurul oraș din România în care m-aș muta în maxim doua ore. Cam atât mi-ar lua să îmi fac bagajele.  Mergeam cu geamurile deschise și ascultam remake-ul lui Dorian, Mare albastră…iar și iar :). Era de fapt un repeat între piesa asta, Vama Veche și Mă întorc la tine a lui Iordăchioaie. Am trecut de Fetești. Era semn că mai avem puțin iar nerăbdarea mea era tot mai mare. Păcat că eram cu o mașina cu motor de 1.2. Deja îmi imaginam sentimentul de gratitudine infinită care mă copleșește atunci când privesc marea de lângâ cazino. Mi-ar fi plăcut să trăiesc în epoca dinaintea internetului doar pentru a vizita cazinoul în perioada lui de glorie, să port o rochie ivoire din dantelă, să se audă înăuntru piesa asta și să plec de acolo la cazinoul din Sinaia, preferabil cu trenul. Acolo probabil că era o adevarată petrecere la care cânta live Cristian Vasile, iar prietenul meu paria o sumă impresionantă pe un singur număr la ruletă. Spre dimineață am fi luat trenul înapoi spre Constanța pentru a lua micul dejul târziu la vreo terasa din portul Tomis.

Dar nu eram născută pe vremea aceea așa că povestea asta este despre anul trecut și sper că va fi aceeași și anul acesta și în toți cei ce vor urma pentru că știu că niciunde nu mai bine decât la marea noastră. Eram deja la intrare în Constanța. Știam drumul precis spre cazino. În mașină am trecut la lucruri mai serioase. Ascultam Sex on fire și mă îndrăgosteam tot mai mult de marile mele iubiri, prietenul meu și marea. Cred că marea noatră e remediul pentru orice problemă în cuplu pentru că nu ai cum să nu te îndrăgostești din nou și din nou de persoana care te însoțește acolo.

După câteva minute de plimbare pe faleză am plecat spre cazarea din Mamaia. Urma să ne cazăm la Hotel Aurora MamaiaNe-am rezervat o cameră acolo de ceva timp mai ales pentru că știam cât de ocupat avea să fie în acea perioadă și cât de greu e să găsești un hotel la mare. Am coborât imediat la un restaurant în Mamaia, am comandat fiecare câte un Martini pentru că auzeam pe fundal piesa asta inconfundabilă. Am devorat o friptură de vită în sânge, am mai băut câte un Martini și ne gândeam ce norocoși suntem să petrecem așa o noapte. Nu era zi de club pentru că eram prea obosiți după drum însă ne-am retras la Hotel Aurora Mamaia și ne-am bucurat singuri de hotelul cu piscina din dotare. Nu-mi explic unde a dispărut toată lumea din hotel dar îmi amintesc că am petrecut o seară relaxantă în piscina înconjurată doar de lumini și o briză ușoară venind dinspre mare.

A doua zi am luat micul dejun la hotel și am fugit imediat la soare. Am închiriat un baldachin pe o plajă superbă, cu umbreluțe de paie, cu ospătar care ne aducea frecvent bere rece și cidru și un saxofonist care cânta live pe mixurile dj-ului de pe plajă. Spre apus începea să fie volumul tot mai tare la muzică iar hitul zilelor pe care le-am petrecut acolo era Quimey Neuquen. Imaginează-ti să privești apusul de pe un baldachin în care băteau valurile mării, cidru rece și piesa asta. Era tot ce îmi puteam dori de la un concediu. Lumea deja începea să treacă la long drink-uri și să danseze pe plajă. A urmat o noapte lungă plină de shot-uri la libera alegere a barmanilor. Ne-a prins răsăritul pe Caminando, momentul în care toată lumea de pe plajă era într-o stare de euforie. Ne-am întors la Aurora chiar la timp pentru micul dejun și parcă de data asta a fost mai gustos decât oricand. Era deja târziu pentru noi dar aparent devreme pentru familiile cu copii care plecau încărcate de jucării spre plajă. Am urcat în cameră să stăm numai câteva minute însă era atât de răcoare și patul cu așternuturi curate mirosind a balsam de iasomie încât am adormit instant.

Am repetat asta vreo patru zile, noi doi și marea. Plajă, cidru, muzică faină și un hotel primitor care ne-a făcut să ne simțim mai bine decât acasă. Drumul înapoi mi-a frânt inima dar eram încărcată de amintiri frumoase care speram să îmi ajungă până anul viitor. Ascultam Noisette și mă gândeam că mă întorc acasă cu marea-n suflet și cu scoica mea. Și pentru că acest articol a fost mai mult audio decât cred că dintre toate piesele despre mare cele mai reprezentative și pline de însemnătate versuri sunt cele ale lui Daniel Iordăchioaie când spune: „Cine-ți aude o dată doar strigătul se-ndrăgostește și nu-ți uită farmecul.” Despre asta e marea noastră albastră, probabil martorul mai multor povești de dragoste decât altarele în care se jură iubire veșnică.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017.

sursa foto: superblog

By | 2017-03-31T19:57:18+00:00 martie 23rd, 2017|Diverse|1 Comment

About the Author:

One Comment

  1. […] Ma întorc la tine […]

Leave A Comment