Ca o Ștrumpfiță neîndemânatică

Proba asta îmi amintește cu drag de perioada de stundeție în care atunci când aveam mai puțini bani îmi veneau cele mai multe idei. Așa s-a întâmplat și într-o noapte albă în care stăteam cu soră-mea la povești pâna târziu când ne-a sunat un prieten să mergem la ceva party în județul Caraș-Severin, noi fiind în Timișoara.

Ne-a luat cam 4 minute să ne decidem să acceptăm invitația și să pornim la drum cu Mazda noastră din ’89 având cam un sfert de rezervor de benzină. Oricum nu consuma mașina aia mai nimic așa că nu ne făceam griji niciodată. Pe la 4 dimineața am ajuns și noi la cheful din Caraș unde deja toată lumea era plafonată așa că ne-am pus cu toții să mâncăm ceva grătare reci și cartofi prăjiți și unsuroși. Am mai stat la povești pe malul Dunării până la răsărit când s-a spart gașca.

Ne-am dat seama că suntem pe roșu grav așa că nu voiam să riscăm să rămânem ca ștrumpful Clumsy fără benzină. M-am gândit să iau mașina prietenului meu până în cel mai apropiat oraș, un bidon gol de 5 litrii și să îmi cumpăr benzină de la singurl Peco din zonă. Zis și făcut. Am ajuns la Peco, am parcat foarte aproape de pompă să nu ne vadă pe camere că suntem cu sticla și am făcut ”plinul” la bidon. Cu ultimii bani am plătit benzina ce avea să ne ajungă până acasă. Pe drum înapoi spre mașină am avut surpriza să rămânem cu mașina prietenului nostru…fără motorină… exact ca și ștrumpful Clumsy…

Care erau șansele să rămânem fără motorină, fără bani și cu cinci litrii de benzină în portbagaj? Pentru noi erau șanse maxime să pățim așa ceva. După ce ne-am amuzat serios pe tema asta am sunat mai multe persoane dintre cei care erau la chef să vină cu alt bidon și ceva bani să cumpărăm motorină.

Am ajuns cu bine să înapoiem mașina prietenului nostru și sa plecăm la drum cu Mazda noastră. Până în Timișoara nu am mai avut alte incidente dar am continuat să râdem de evenimentul matinal.

A fost doar una dintre ocaziile în care ne-am simțit ca și ștrumpful Clumsy. Și spun ”doar una” pentru că în perioada respectivă eram atât de neîndemânatice amândouă încât ni se întâmplau tot timpul evenimente din astea 🙂

Toată povestea asta mă face să îmi pierd răbdarea până la lansarea filmului  „Strumpfii: Satul Pierdut”, filmul pentru întreaga familie, care va avea loc pe 31 martie 2017. Cel mai probabil voi merge la acest film cu neîndemânatica de soră-mea în amintirea vremurilor în care eram amândoua ștrumpfițe.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017.

Sursa foto: SuperBlog

By | 2017-03-28T19:14:05+00:00 martie 28th, 2017|Diverse|1 Comment

About the Author:

One Comment

  1. […] Ca o Ștrumpfiță neîndemânatică […]

Leave A Comment